Si iata ca s-a mai dus o saptamana de “antrenamente”... Acum ar fi bine sa ne intorcem la realitate, iar eu poate o sa reusesc sa ajung si la facultate (dupa o saptamana de cursuri ar fi bine sa poata colegii si profesorii sa asocieze si o fata acelui nume de pe liste
) ) Dar inainte de asta tin sa mentionez ca am mai
pus o tara pe harta TB2007(nu EU,ci NOI...
) si din nou am fost surprinsa intr-un mod mai mult
decat placut de toate aspectele TC-ului.
Mentionez ca in randul acelor aspect nu intra si drumul
Bucuresti-Breitenbrunn si retur, care din motive pe care nu le-am putut
controla a durat muuuult mai mult decat preconizasem. Dar asta e ceva de
povestit la o cafeluta ieftina de la automatul din colt inainte de cursuri, nu
pe forum la o conversatie tastata
Dar pana la cafeluta va fac un rezumat al TC-ului, care chiar
s-a desfasurat in functie de programul pe zile (si asta chiar e o premiera pentru
mine). Dar acolo s-a oprit asemanarea dintre organizatori (total malakies
)
si idea preconceputa de popor germanic rigid, rece si strict. Localnicii nu se
putea sa fie mai primitori si mai dornici sa ajute, cat despre gazdele noastre…intreaga
echipa a reusait sa gaseasca acel echilibru intre norma de workshop-uri si
timpul pentru socializare si schimb intercultural.
Am avut parte de
workshopuri serioase si foarte productive, in care pentru prima data chiar nu
mi s-a mai impus rolul pasiv de “elev” ci mi s-a dat ocazia sa contribui cu informatii, pareri, exemple din experienta
mea. Tot respectul pentru Sakis, trainerul nostru, care nu a incercat niciodata
sa se impuna ca lider al discutiilor, ci mai degraba ca moderator, punand intrebarile
potrivite care sa ne faca sa gandim si sa gasim singuri raspunsurile, avand in
acelasi timp grija ca dezbaterile sa nu degenereze in certuri inutile si nesfarsite
si folosind metode interactive si atractive (fara energizante penibile si cu un
usor iz de gradinita sau clase primare) Metodele folosite d ei uneori chiar
faceau sa ma irite scurta pauza de cafea ce ne intrerupea din “lucru” (pauza care
in alte proiecte ar fi parut o oaza de liniste si pace)
).
Totusi, cand venea vremea pentru “social time” (da, pana si
asta era trecut in program) chiar ma simteam ca un copil in magazinul cu
dulciuri (asta pentru ca jucariile nu m-au pasionat niciodata atat de mult
)…
oameni cu atat de interesanti, cu povesti atat de surprinzatoare si
personalitati extreme de diverse (uneori in cadrul aceluiasi individ
J ), era greu sa de
decizi cu care din ei sa discuti, cu care sa te imprietenesti… de la Andre, voluntarul
brazilian ce reprezenta slovacia, la Beartla - profesorul Irlandez ultra analitic,
fara ureche muzicala si cu gesturile tipice lui, de-a drepul hilar de ciudate,
la Angie - mama a 4 copii si profesooara de break-dance la un centru de tineret,
sau Terezia – cu o familie in care voluntariatul e deja o traditie, si lista nu se opreste aici.
Unul din lucrurile pentru care organizatorii merita toate
aprecierile este faptul ca au avut grija ca TC-ul sa fie foarte vizibil in
cadrul comunitatii si au creat ocazii de interactiune intre locuitorii din Breitenbrunn
si participanti. Printer altele, impartiti in grupuri de 4-6 a trebuit sa iesim
pe strazi si sa gasim cate 15 oameni care sa ne raspunda la un chestionar in
limba engleza (iar oameni pe strada si cu atat mai mult vorbitori de engleza
sunt la fel de greu de gasit acolo ca si cascadele de tip Niagara prin desertul
Atacama). Dar cumva ne-am descurcat si chiar a fost distractiv sa folosim “body
language” pentru a comunica despre “youth participation” sau “EU mobility” si “personal development” . Mai mult, seara cultural s-a transformat in “market
of nations”, unde locuitorii din Breitenbrunn au fost invitati (si chiar s-au si
prezentat in numar foarte mare) sa deguste delicatesele si sa se destinda cu “programele
artistice” ale participantoilor din cele 13 tari. Nu pot spune despre eveniment
decat SUCCES TOTAL
. Iar ca o mica
adnotare… seara culturala a debutat cu o surpriza pentru Alex, organizatorul,
care isi sarbatorea ziua de nastere… si s-a sfarsit dupa miezul noptii, cand
deja subsemnata se mandrea cu inca un an plin de evenimente bifat pe certificatul de nastere
) Multumesc
tuturor pentru ca m-au facut sa uit ca nu eram langa familie si sa imi amintesc
doar ca eram intre prieteni
. Danke malakas
Cred ca deocamdata e sufcient ce am scris. Acum astept
completari si din partea lui Cata, soferul
care s-a sacrificat la volan atata amar de vreme in timp ce “copilotul” lui era
in Lala-land iar GPS-ul intr-o dispozitie usor sadica
)
Tue Sep 29, 2009 11:07 am
stim ca ne veti face mandrii, aveti grija de voi!!
.